Dacă anul trecut făceam un „Raport asupra ne-singurătăţii” lui Augustin Buzura, acum sunt în postura de a face un „Raport asupra activităţii” Fundaţiei Culturale Augustin Buzura, pentru că însăşi existenţa noastră stă sub semnul raportului. Anul trecut, aici marcam kilometrul zero al activităţii fundaţiei, iar azi, la un an de activitate, putem deja vorbi despre multe lucruri pe care le-am realizat.
Dar, pentru a nu uita de unde plecăm, de unde descindem, înainte de raport o să spun doar că, în tinereţe Augustin Buzura a visat să scrie o carte… Şi a lăsat în urma lui o operă imensă.
A visat să realizeze o expoziţie de pictură şi una de sculptură pentru că, mult înainte de a-şi imagina că va fi medic sau scriitor, era convins că va deveni sculptor. Câteva din picturile lui s-au păstrat şi au fost expuse la prima ediţie a galei de anul trecut. De curând, s-au găsit o parte din schiţele lui care sunt expuse în expoziţia „Augustin Buzura – conştiinţa scrisului”. Despre figurinele lui din argilă încă mai povesteşte mama mea. De la ea am aflat cum, atunci când mergea cu vitele la păscut pe imaşul satului, modela chipuri din argilă. Cu farmecu-i de dascăl de ţară, mama povesteşte despre cât de izbitoare erau asemănările dintre figurinele din lut şi chipurile oamenilor din sat. Nu s-au păstrat sculpturile lui, dar a rămas vocaţia de modelator al conştiinţei poporului român.
A visat să compună o simfonie. E un vis oarecum neîmplinit, pentru că nu ne-au rămas partituri şi note muzicale. Dar ne-a rămas un univers literar construit de el cu trudă şi dragoste – ca o superbă şi dureroasă simfonie ardeleană.
Şi-atunci, nouă ca urmaşi ne rămân de făcut câteva lucruri; pe de-o parte să ducem mai departe o flacără, să acţionăm întru promovare şi neuitare, ca-ntr-un perpetuu epilog la a sa simfonie ardeleană. Pe de altă parte, memoria sa ne obligă să facem ceea ce ştim că i-ar plăcea şi lui: să luptăm ca, prin toate proiectele noastre să promovăm cultura română şi valorile ei. Să facem acest lucru cu mijloacele pe care le avem la îndemână ca fundaţie culturală.
Două sunt liniile de acţiune ale fundaţiei, dacă ar fi să facem acum o detaliere. Pe de-o parte, premierea excelenţei. Şi când spun excelenţă, mă refer la cele două concursuri pe care le-am lansat anul trecut şi pentru care sunt premii consistente, dar şi la Trofeul „Augustin Buzura” acordat în fiecare an unei personalităţi marcante a vieţii culturale, literare sau ştiinţifice.
Pe de altă parte, aruncând o privire de ansamblu asupra activităţii Fundaţiei Culturale Augustin Buzura, asupra proiectelor sale, un fir roşu se vede, se desprinde, se detaşează: tinereţea. Că tot vorbeam despre sculptură, implicit vorbim despre tineri ca beneficiari şi parte în majoritatea proiectelor noastre, tinerii ca materie de modelat întru creaţie, cultură, educaţie, viitor. Tinerii ca nişă de public pe care încercăm să o cucerim din perspectiva adresabilităţii revistei Cultura.
Dacă am avut proiecte, înseamnă că am obţinut finanţări. Dacă am obţinut finanţări, înseamnă că am fost credibili. Toate acestea sunt semne că în balanţă a cântărit greu credibilitatea Fundaţiei Culturale Augustin Buzura, care a venit cu un background şi cu brand numit Buzura, dar şi cu o echipă care a performat.
Aşadar, după ce, în 21 septembrie 2018 marcam kilometrul zero al Fundaţiei Culturale Augustin Buzura, acum putem puncta la activităţi:
-
Reluarea apariţiei, în ediţii lunare, a revistei Cultura, optând pentru o activitate mai susţinută în mediul on-line, în scopul valorificării noilor deprinderi de lectură ale publicului;
-
Lansarea a două concursuri pornind de la opera lui Augustin Buzura: de scenariu după romanul Vocile nopţii şi de adaptare scenică a unui monolog dintr-o operă la alegere;
-
Acordarea trofeului „Augustin Buzura”;
-
Un concurs de editoriale pentru tineri pe tema Centenarului Marii Uniri a oferit şansa pentru trei tineri talentaţi de a-şi vedea textele publicate în revista Cultura;
-
În două instituţii de învăţământ bucureştene: Facultatea de Politehnică a Universităţii din Bucureşti şi Colegiul Economic „Virgil Madgearu” au fost organizate ateliere creative „Augustin Buzura”;
-
Prima ediţie a Festivalului de Proză „Augustin Buzura”, finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale a premiat tinerii care au dovedit că l-au citit pe Augustin Buzura, l-au înţeles şi au transpus ideile şi mesajele operelor sale în creaţii proprii. S-au acordat peste 50 de premii şi s-a realizat antologia de texte „Din viaţa unor tineri curajoşi şi originali” cu sprijinul Muzeului Naţional al Literaturii Române;
-
Literatură şi Transmedia – un program de promovare a literaturii în rândul publicului tânăr – este unul din proiectele finanţate prin Administraţia Fondului Cultural Naţional. S-au organizat workshop-uri în liceele din Bucureşti, în cadrul cărora, peste 50 de elevi au realizat videopoeme şi book trailere pornind de la opere literare.
-
România Mobilementary este un program de educaţie prin cultură, destinat tinerilor, centrat pe dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi de interpretare a realităţii înconjurătoare. Finanţat prin Administraţia Fondului Cultural Naţional, programul a fost organizat în parteneriat cu şcoli generale din patru zone ale ţării: Bazna – Sibiu, Copalnic-Mănăştur – Maramureş, Osica de Sus – Olt, Dumitreşti – Vrancea;
-
La doi ani de la dispariţia lui Augustin Buzura, Academia Română organizează, în parteneriat cu Fundaţia Culturală Augustin Buzura, organizează o sesiune omagială, prilej cu care este vernisată expoziţia „Augustin Buzura – conştiinţa scrisului”. Expoziţia cuprinde 18 panouri cu documente inedite, corespondenţă, manuscrise şi fotografii.
-
Şcoala gimnazială din comuna natală, al cărei elev a fost, îi poartă deja numele, de la 1 septembrie 2018 şi, în curând, amfiteatrul Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai” din Baia Mare, îi va purta numele.
-
S-au început, de asemenea, demersurile pentru ca şi Casa Corpului Didactic Maramureş să poarte numele „Augustin Buzura”.
Dacă acestea au fost lucrurile care s-au petrecut într-un an, avem motive să îndrăznim să visăm frumos. Visăm să facem „Verile de poezie la Berinţa”, acolo acasă, în acel spaţiu maramureşean în care spiritul lui Buzura mai există încă, precum umbra unui stejar ale cărui rădăcini se întind pe sub tot satul.
Privesc în urmă la un an care a curs rapid şi intens, de parcă nu ne-ar fi ajuns timpul. Şi chiar nu ne-a ajuns timpul. Aşa că sperăm şi dorim să continuăm ce am început.
