(+4) 0771. 474.663
office@augustinbuzura.org

Carmen Corbu: Proiectele de educație prin artă

Fundația Culturală Augustin Buzura

Sunt coordonatorul câtorva dintre proiectele pe care Fundația le-a dezvoltat și vreau să vă vorbesc despre tineri. Despre adolescenții din jurul nostru. Despre cei cu care ne întâlnim pe stradă, în tramvai, la metrou. Cei cu telefonul în mâini și cu căștile pe urechi. Cei despre care se spune că nu mai sunt ca noi, pe vremea noastră. Că nu citesc suficient. Că nu sunt destul de sensibili. Că nu sunt destul de atenți. Sper ca fragmentele de film pe care tocmai le-ați vizionat să poată convinge oricând și pe oricine că lucrurile nu stau chiar așa. Acești tineri fac propriile lor decupaje. Din lumea cărților, a ideilor, sau din lumea reală din jur. Poate puțin diferite de cele pe care le facem noi. Și, pentru ca ei să ne poată comunica și nouă cum semnifică și cum imaginează ei lumile, trebuie să li se ofere un stimul, o ocazie. Școala nu face de obicei asta. Școala operează cu concepte și atât. Ocupată cu altele, nu are timp să le dezvolte capacitatea de a fi creativi, sensibili, empatici, permisivi la idei. Și, fără sensibilitate, lumea nu poate fi mai bună. Noi, oamenii, nu putem avea relații mai frumoase, un mediu social mai confortabil, o interacțiune mai eficientă.
Am lucrat în proiectul „Literatură & Transmedia” cu patru licee din București. De la cele din centru până la cele de la periferie. Am lucrat cu texte literare, cu cărți de proză sau de poezie. Am citit de plăcere și am zis: hai să vedem ce e dincolo de text. Ce vezi tu aici? – asta a fost esența atelierelor. Nu ce a vrut să spună autorul. Nu curentul, genul, specia. Ci, pur și simplu, ce ne imaginăm sau cum ne gândim la noi când citim literatură. Și cum comunicăm și altora lucrurile la care ne gândim. Ei comunică foarte bine prin imagine. Rezultatul l-ați văzut. Nouă ne-a plăcut mult. Sperăm că și dumneavoastră.
Vreau să mulțumesc foarte mult Fundației pentru că a fost deschisă la astfel de idei de programe. Vreau să mulțumesc președintei Anamaria Maior-Buzura pentru că a înțeles că, dacă iubim literatura, trebuie să o îngrijim, să o cultivăm, să o împărțim cu ceilalți. Și că uneori e nevoie și de alte forme de expresie care să intre în acest joc.
Și mai am niște mulțumiri speciale pentru doi oameni extraordinari care au fost alături de noi în aceste proiecte. Vreau să îi mulțumesc regizorului Daniel Sandu. Între un festival de film la New York și o filmare pentru HBO și-a făcut timp pentru atelierele noastre. Nu știu dacă el îi iubește mai mult pe copii sau copiii îl iubesc mai mult pe el. Știe să facă echipă cu ei. Merită să fie văzuți la lucru. Și vreau să îi mulțumesc foarte mult regizoarei Carmen Lidia Vidu. Cea care, între un drum cu un spectacol de teatru la Viena și realizarea vizualului pentru Festivalul George Enescu, își face timp pentru workshop-uri în școli. Este acel artist care a înțeles că nu există artă fără public. Și că publicul trebuie format, educat, crescut. Și că artiștii nu stau în turnuri de fildeș.
Azi e vineri. Luni dimineață vom pleca împreună în munții Vrancei, la un liceu din Vidra. Asta după ce tocmai ne-am întors din Maramureș, din Olt și din Sibiu. Este un alt proiect al nostru, „România Mobilementary”. Un proiect în care îi învățăm și îi ajutăm pe copiii din zone izolate să realizeze mici filme documentare despre ei, despre comunitatea lor, despre ce e bine și frumos și despre ce ar trebui ameliorat. Rezultatele le veți vedea pe site-ul proiectului. Sau vi le putem arăta data viitoare când ne vedem. Sunt niște filme extraordinare. Prin ele chiar putem înțelege mai bine lucruri unul despre celălalt. Și chiar puteam înțelege câte Românii sunt în România.
Pentru că tot sunt aici, ca să vă economisim timpul, o să vorbesc și despre Festivalul de Proză Augustin Buzura. Este un proiect de care s-a ocupat colega mea Ligia Leaua. Rezultatul final al acestui proiect este o antologie de texte scrise de adolescenți. Sunt mult mai multe decât am putea crede. Și mult mai bune decât ne-am putea imagina. Și foarte elocvente.
Vă rog mult, când aveți clipe de răgaz, citiți ceea ce scriu tinerii, urmăriți ceea ce ei crează. Ar fi foarte bine să îi cunoaștem așa. Ruptura între generații chiar este un pericol. Și chiar e nevoie să facem tot ce putem pentru a amortiza asta.