
Romanul Vocile nopţii, apare în iunie 1980, la Editura Cartea Românească, Bucureşti, redactor Georgeta Naidin. Autorul primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru acest roman despre care se spune că. „ancorează mediul industrial şi înfăţişează realist, cu şarje satirice, virulente pe alocuri, problema industrializării excesive şi a denaturării vieţii tinerilor muncitori” (Ion Simuţ).
Romanul este tradus în maghiară în 1983, (Az ejszaka hangjai) de Kolozsvari Papp Laszlo, şi apare la Editura Europa.
Va fi reeditat în 1993 la Editura Minerva, Colecţia Biblioteca Pentru Toţi, având o prefaţa scrisă de autor.
În 1997 apare o nouă ediţie a romanului Vocile nopţii, editura Litera din Chişinău, în Colecţia Biblioteca Şcolarului, iar în 1999, Vocile nopţii, ediţia a doua, vede lumina tiparului la Editura Universalia, Bucureşti, Colecţia Romanul Mileniului Trei. În 2015 apare Vocile nopţii, în Opere Complete, cu o prefaţă de Paul Cernat.