(+4) 0771. 474.663
office@augustinbuzura.org

,,Rădăcinile”

Fundația Culturală Augustin Buzura

Ilie-Niculescu Maria, elevă a Colegiului Național de Informatică ,,Tudor Vianu”, din București, câștigătoarea premiului mențiune, la Festivalul de Proză ,,Augustin Buzura”, ediția I, 2019, ne aduce în atenție un text ce stârnește emoție, ce ne poartă cu gândul la dreptate socială, inegalități de șanșe, la un trai zbuciumat de război și nevoi.

Despre toate acestea, vă invităm să citiți în fragmentul de mai jos, din lucrarea ce poartă titlul ,,Rădăcinile”:

            ,,Azi are treișpe ani și aleargă pe străzile prăfuite ale Kabulului, în inima Afghanistanului. A lipsit de la școală, și știe că profesorul o să-l pedepsească, dar unchi-su tocmai s-a întors din America cu vești despre război. Tatăl lui i-a dat voie să nu meargă, pentru că unchiul l-a rugat să-l lase, și acum fuge cu inima-n dinși spre casa lui de la periferie.

            Ca de obicei, urcă dealul acoperit de case spre o intersecție unde sunt fântânile. Familia lui nu bea niciodată apă de la fântână, fiindcă au instalație, dar aici își petrece el serile, jucând fotbal cu vecinii de mai jos. După-amiaza se lasă tiptil, și el își întețește pasul, să nu cumva să piardă rugăciunea.

            Acasă îl așteaptă unchiul în prag, cu brațele pline. Tot felul de jucării, dar știe că-s pentru frati-su mai mic, care încă n-a atins vârsta la care se începe „culturalizarea”. Pe el, însă, unchiul vrea să-l educe cât mai bine, și-l umple de cărți. De data asta i-a adus Dracula lui Bram Stoker, de care băiatul n-a mai auzit până acum. O să urce în copacul din fața casei și o s-o citească într-o răsuflare, cel puțin asta vrea acum. Însă unchiul n-a terminat. Îi întinde o cutie care miroase ca nimic altceva și-i zâmbește afectuos, iar ochelarii i se ridică pe nas.

            În copac, cu cutia pe genunchi, băiatul deschide cartea.

            Două ore mai târziu, vrea să viziteze Transilvania și să-i afle toate secretele. Un băiat afgan, care are orientul scris în sânge și hienele în piept, un copil al războiului, cu mâinile pătate de fructe, coboară cu o singură mână din copac și țipă înspre ușa casei:

            – O să merg în România cândva, și o să iau toată Asia cu mine! Cum se cheamă fructele astea?

             – Zmeură se cheamă, Asadi jan. Zmeură.

            Încearcă să-și uite numele des, dar în amintiri e mereu prezent. Și pe deasupra mai înseamnă și putere, puterea leului. Acum n-are putere, doar vorbe mai are.”.

Festivalul de Proză „Augustin Buzura” susține descoperirea, încurajarea și promovarea tinelor talente literar-artistice.