(+4) 0771. 474.663
office@augustinbuzura.org

„Săvârșitu-s-a”

Fundația Culturală Augustin Buzura

 

Festivalul de Proză „Augustin Buzura” reprezintă o şansă în plus pentru ca tinerele talente să fie descoperite şi promovate. Fragmente din eseurile elevilor participanţi vor fi publicate şi promovate de Fundaţia Culturală ,,Augustin Buzura”.

Prin textul ei, Teofana Bibire, elevă a Colegiului Național ,,Costache Negruzzi” din Iași, câștigătoarea premiului I, la Festivalul de Proză ,,Augustin Buzura”, ediția I, 2019, ne propune o altă abordare asupra existenţei noastre, provocându-ne la meditaţie vizavi de alegerile pe care le facem, dar şi de rolurile pe care dorim să le jucăm pe scena vieţii şi a societăţii în care trăim.

Vă propunem spre lectură un scurt fragment din lucrarea ei intitulată ,,Săvârșitu-s-a”:

„Societatea, acest cuvânt abstract de care se sinchisește atât de mult omul și, în funcție de cererile sau preferințele ei, își ghidează scurta viață, pare a fi o barcă care adăpostește o grămadă de indivizi, mici, mari, de toate mărimile, dar șireți și isteți, lipsiți de duh și naivi, adică omenirea în toată stratificarea ei. Acei indivizi care nu s-au strecurat la bordul acestei bărci ingenios, de altfel, gândite, alcătuiesc stratul gros al acestei nave, deci cea mai mare scândură folosită la construcție care pare a le dirija pe celelalte, însă de care se putea meșterul lipsi fără nicio grijă. Ei sunt, în această situație, aidoma unor barcagii: trag cu o sârguință mai mult insinctuală, mecanică, decât rațională la vâsle, dar stau cu spatele la viitor. Indivizii clandestini au de făcut o alegere: să se alăture celorlalți sau să își construiască o navă la bordul societății, adică să își desăvârșească sinele. Se instituie astfel un joc mârșav și haotic în care omul intră, la început, voluntar, dar inconștient, după care el se mișcă din ce în ce mai greu, însă dacă rămâne înțepenit sau nu, depinde de el. În acest cadru, omul, deseori, se joacă de-a eroul pentru că e laș și de-a sfântul fiindcă e rău, se joacă de-a asasinul deoarece moare de dorința de a-și vedea aproapele doborât, el se joacă doar din cauză că a devenit un mincinos. Totul decurge ca la un spectacol de teatru, unde toleranța și agresivitatea reprezintă cei doi piloni necesari pentru un anumit echilibru spiritual, însă când această coexistență scapă de sub control, spectatorul nu mai poate face diferența care e care”.