(+4) 0771. 474.663
office@augustinbuzura.org

,,Plăcintă cu mere”

Fundația Culturală Augustin Buzura

Mălina-Alexandra Lipară, elevă a Colegiului Național ,,B.P. Hașdeu”, din Constanța, câștigătoarea premiului III, la Festivalul de Proză ,,Augustin Buzura”, ediția I, 2019, ne aduce în atenție un text ce tratează condiția omului aflat la granița dintre împlinire și neîmplinire, dintre împărtășirea unor sentimente și neîmpărtășirea lor, dintre dorința de eternitate și cea de efemer, dintre trăiri/simțiri/sentimente singulare sau comune .

Despre a fi, a trăi, a simți, a iubi, a mâhni…, singuri sau în comun, vă invităm să citiți în fragmentul de mai jos, din lucrarea ce poartă titlul ,,Plăcintă cu mere”:

 ,,Când mă spăl pe dinți dimineața, mă gândesc la tot felul de scenarii prin care s-ar fi putut forma Universul. Preferatul meu e cel cu Uriașul și globul de cristal. E un tip tare ursuz – nu știi niciodată dacă se-ntâmplă să fie vreun cutremur pentru că i-a alunecat cârpa când ștergea praful sau din cauză că tocmai a lovit globul cu cotul în timp ce se certa cu maică-sa și gesticula violent. Se ceartă des pentru că pe ea o deranjează hobby-urile lui destul de bizare, chiar macabre, aș zice. Își alege periodic câte un omuleț și începe să împrăștie fluctuații agresive în bucla lui temporal-emoțională, doar așa, de distracție.  Aceasta este o poveste despre cele mai triste și frumoase opt zile din viața mea, ciopârțite, răzuite și pudrate până-n prezent. Desigur că ar fi fost opt zile complet banale, dacă nu s-ar fi intersectat cu alte opt zile, ale altcuiva. Nu mă gândisem până atunci că doi oameni pot să-și împartă timpul și, totuși, să nu fie al lor, ci al fiecăruia în parte. De asta o să vorbesc despre cum aceste opt zile au ajuns să fie un an doar al meu, căci nu am de unde să știu cum a fost și pentru  el – o să-i spun Plăcintă cu mere de acum încolo (…) La început mi-a fost greu să înțeleg cum doi oameni pot să mănânce din aceeași farfurie, să trăiască o dramă comună și apoi să se poarte ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar m-am prins destul de repede – doar pentru că au făcut-o în același timp, nu înseamnă și că au făcut-o împreună. Fiecare o trăiește în felul lui. Mi-am dat seama de asta când am trăit cu teama că sunt însărcinată și parcă vedeam în oglindă cum burta îmi crește pe zi ce trece – simțeam copilul în interiorul meu, îl simțeam cum mă lovește cu pumnii lui micuți și îmi zgârie placenta cu unghiuțele, strigând Mămico, te rog, te rog, mămico, nu-mi face asta, nu mă da afară. Nu am o explicație pentru cum a trăit Plăcintă cu mere chestia asta. Pentru că lui nu i s-a întâmplat. Mi s-a întâmplat doar mie”.

Festivalul de Proză „Augustin Buzura” susține descoperirea, încurajarea și promovarea tinelor talente literar-artistice.

 

*post by Cătălin Tuluc

*foto: Cătălin Tuluc