La trei ani distanţă de primul volum, în 1966, Augustin Buzura publică la Editura Tineretului din Bucureşti cel de-al doilea volum de nuvele şi povestiri, De ce zboară vulturul? În acest volum sunt reluate frământările şi obsesiile din Capul Bunei Speranţe şi regăsim în Augustin Buzura acelaşi fin observator al vieţii cotidiene.
Cele două volume de proză scurtă sunt un exerciţiu pregătitor pentru traseul literar al autorului. Ioan Holban precizează în articolul Utopia omului perfectibil şi antiutopia omului finit, publicat în Convorbiri literare, că aceste povestiri reprezintă „eşantioane de analiză a sentimentelor şi obsesiilor interioare; (…) cele mai multe narațiuni caută depiѕtarea reѕorturilor complexe care declanșează trecerea în ordine pѕihologică de la ѕenzație (ѕentiment) la obѕeѕie.”
În opinia lui Ion Simuţ, cele două volume de nuvele şi povestiri reprezintă “simple exerciţii, utile ca pregătire pentru marile construcţii epice”. (Ion Simuţ, Augustin, Buzura, Monografie, antologie comentată, receptare critică, Editura Aula, Braşov, 2001)
